Despre familie în România: încotro ne îndreptăm? Căsătorii, divorțuri și concubinaje.

Avem în medie 100 -110 mii de căsătorii în România anual. Avem 35 – 50 mii de divorțuri.  Ne ducem în sus cu rata divorțurilor măsurată anual și în jos cu numărul de căsătorii. Crește de asemenea numărul de conviețuiri consensuale (eufemismul pentru concubinaje).

Deja în jur de 20% din populația României a trecut printr-un divorț. Ce se întâmplă cu copiii din aceste căsătorii? Ce învață ei despre viață? Ce așteptări și ce convingeri își crează copiii României vis a vis de familie, stabilitate, dragoste cu sacrificiu de sine, rolurile bărbatului și ale femeii?

Americanii ajung încet ca jumătate din populația lor să fi fost victimă a divorțului. Ne îndreptăm și noi vertiginos înspre acolo că doar ne uităm la tot ce produce Hollywood-ul.  

Se spune într-un sondaj de opinie făcut de fundația Soros despre valorile românilor că suntem tradiționaliști, că încă 75 % dintre noi cred în căsătorie, 63% dintre noi sunt împotriva avortului, iar 91% împotriva homosexualității.

Statisticile infirmă însă credințele. Stăm mai prost la rata divorțului decât afirmăm că am vrea să stăm. Suntem campionii Europei la avorturi cu vreo 26 de milioane de avorturi după 1989.

Ce e de făcut? Avem nevoie de modele morale contraculturale! Secularismul și individualismul societății de consum ne vrea feminiști, în concubinaj, nesiguri de identitatea noastră sexuală și relativiști în ce privește morala. Toate aceste premise seculare saturează aproape tot ce iese din gura de canal care e mass media românească.

Biserica ar trebui să ofere un model. Dar biserica se face vinovată de o indiferență și de un autism cras în ce privește sănătatea familiei românești. Să nu uităm că sub nasul bisericii neamului și sub încremenita ei pasivitate, am ucis prunci nevinovați de aproape o dată și jumătate câți suntem acum în România în 20 de ani. Când ce e mai sfânt din punct de vedere omenesc - instinctul matern - e constant suprimat și mama e încurajată în mod tacit să își omoare propriul copil, ce să mai zici de criză morală în țara noastră? Când aproape fiecare mamă își ucide propriul prunc, cum să-i mai spui omului să nu fure, să nu curvească cu tot cartierul, să nu dea în cap? Când încurajezi tacit mama să-și omoare propriul prunc, ce alt gen de morală mai vrei să ai?

Dumnezeu cheamă românii la sine! Nu la biserică și nu la religii. Persoana Lui e sursa și forța schimbării neamului nostru și oricine poate avea acces la El DIRECT și fără intermediari. Hristos strigă: ”Români, veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și EU (nu biserica sau popii) vă voi da odihnă pentru sufletele voastre!”

Din păcate liderii religioși sunt prea ocupați cu familia și cu afacerea personală pentru a le păsa că românii își taie gâtul din punct de vedere moral și că biserica în loc să fie lumină a devenit din nou o peșteră de tâlhari. O mașină de muls poporul în competiție directă și în colaborare cu politicienii de toate culorile. Politicieni care acum vor să scoată din nou turma să îi voteze și să le dea din nou justificare populară pentru  a putea pentru încă patru ani să îi fure apoi pe față sub imunitate parlamentară...

Isus așteaptă ca românii să trăiască cu intensitate și abandonare de sine Mare Poruncă de a-l iubi pe El cu tot ce au mai scump și pe aproapele lor ca pe sine! Când va exista o masă critică de români care vor trăi pentru Hristos și împotriva curentului de gunoi și delăsare morală din biserică și societate, vom putea vorbi de o șansă pentru România de a schimba ceva.
Adică până eu nu voi învăța să nu răspund cu nervi când soția îmi reproșează ceva, până când eu nu voi învăța să nu echivalez soțul sau copiii cu greșeala lor, până când nu voi ierta în mod constant, până eu nu voi învăța să îmi rezolv conflictele în echilibrul dintre adevăr și dragoste, până când eu nu voi învăța să iubesc responsabil și cu sacrificiu de sine, eu nu voi fi parte a soluției, ci parte a problemei.

Deci până când tu și cu mine trăim cu pasiune doar pentru banul și plăcerea personală și ne mai zicem și urmași ai lui Hristos, nu suntem justificați să așteptăm ca ceilalți din jur să vrea să trăiască pentru Hristos. Așa că las să se ducă românii dracului că noi suntem ocupați cu micile noastre meschinării... perfect justificabile (nu-i așa?).

Și să nu cumva să îmi iei bomboana mea favorită că mă supăr :)